:format(jpeg):quality(90)/wp-content/uploads/2026/07/craiova-levski.jpg)
Sursă: Fanatik
Universitatea Craiova a pornit cu handicapul golului primit în minutul 8 al meciului de la Sofia și a fost de ajuns un sfert de oră ca Levski „să fugă” la trei lungimi în fața campioanei României! De aici a început, practic, meciul de pe vulcanul din Bănie, misiunea remontadei devenind (aproape) imposibilă. Mai credea cineva din stadion sau din fața televizorului că se poate face ceva ca românii să urce în charterul de Kazahstan?
1. Levski Sofia a demonstrat, așa cum am văzut și pe „Asparuhov” acum o săptămână, că este o formație cu câțiva jucători foarte valoroși. A marcat rapid (13 și 16), a continuat să facă presing sus, astfel că oltenii măcinau în gol. Craiova părea o echipă moartă, o copie la fel de „reușită” a celei de acum 4 zile de pe „Arc”, cu Dinamo. O picătură de la Nsimba (min. 20), alta de la Cicâldău (min. 36) nu au putut ascunde prestația unei formații aflate pur și simplu în stare de șoc.
2. A venit cam de nicăieri golul lui Nicușor Bancu, în primul minut de prelungire al reprizei, după o fază în care insistența puștiului David Matei a fost decisivă. Și insistența, și centrarea! Ca o mică paranteză, Matei trebuia să intre demult în primul 11 în locul insipidului Etim. Golul de 1-2, picat la țanc, a fost scânteia de care a început în acel moment să se agațe speranțele tuturor fanilor români.
Acesta este un fragment din articol. Textul integral a fost publicat de Fanatik, care deține drepturile asupra conținutului.



