Aproape șase din zece copii ai căror părinți muncesc în străinătate își doresc ca aceștia să se întoarcă acasă, arată un sondaj realizat de Organizația Salvați Copiii România. Studiul, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a fost făcut în rândul copiilor beneficiari ai programelor organizației și pune cifre pe un fenomen despre care se vorbește de peste două decenii în România.
58% vor părinții înapoi în țară
Întrebați cum ar vrea să arate viitorul familiei lor, 58% dintre copii au răspuns că își doresc ca părinții să revină în România. Alți 20% ar prefera varianta inversă - să se mute ei în țara în care lucrează părinții - iar 21% nu au putut indica nicio opțiune.
Acest ultim procent este, poate, cel mai grăitor: unul din cinci copii nu reușește să își imagineze o soluție pentru propria situație.
Părinții rămân primul sprijin, chiar și de la mii de kilometri
Deși sunt plecați, părinții continuă să fie principala ancoră emoțională. Atunci când se confruntă cu o problemă serioasă, 44% dintre copii spun că primul ajutor îl caută tot la părinți, prin telefon sau videoapel.
Restul răspunsurilor arată la cine ajung copiii când părintele nu este la îndemână:
- 23% apelează la un profesor, consilier școlar sau asistent social - din școală sau din programele Salvați Copiii;
- 16% se îndreaptă către rudele cu care locuiesc, de obicei bunicii;
- 13% cer sprijinul unui prieten;
- 4% declară că nu cer ajutorul nimănui.
Ultima categorie este cea care îngrijorează cel mai mult specialiștii: sunt copiii care, în fața unei probleme grave, rămân complet singuri.
Ce arată datele dincolo de procente
Concluzia care se desprinde din studiu este că distanța fizică nu rupe legătura dintre părinte și copil, dar o face fragilă. Comunicarea constantă - apeluri regulate, implicare reală în ce se întâmplă la școală, nu doar întrebări formale - face diferența între un copil care se descurcă și unul care se închide în el.
Al doilea element important este rolul școlii. Aproape un sfert dintre copii se îndreaptă către un profesor sau un consilier școlar, ceea ce arată că adulții din sistemul de educație sunt, în multe cazuri, singura structură de sprijin disponibilă zilnic. Acolo unde există consilier școlar, copilul are unde să meargă; acolo unde nu există, rămâne varianta bunicilor sau nimic.
Un fenomen care nu s-a încheiat
Migrația pentru muncă a scăzut ca ritm față de anii 2000, dar efectele asupra generației rămase acasă se văd acum, la scară largă. Sondajul nu măsoară doar o preferință sentimentală - „vreau să vină mama acasă” - ci și capacitatea acestor copii de a-și proiecta un viitor stabil.
Iar când unul din cinci nu poate spune nici măcar unde ar vrea să trăiască, problema nu mai este una de dor, ci de perspectivă.
Datele provin din sondajul Organizației Salvați Copiii România, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, prezentat de Digi24.
