Ai o datorie la ANAF pe care nu o poți plăti dintr-odată. Vestea bună: legea îți permite să o împarți în rate lunare, fără garanții și fără drumuri interminabile. Vestea mai puțin bună: din 2026 regulile s-au înăsprit, iar plafoanele au scăzut.
Două tipuri de eșalonare
Codul de procedură fiscală prevede două variante:
- Eșalonarea clasică - perioadă mai lungă, până la 5 ani, dar cu obligația de a constitui garanții (ipotecă, scrisoare de garanție bancară, fideiusiune);
- Eșalonarea simplificată - fără garanții, procedură rapidă, dar pe termen scurt și în limita unor plafoane.
Pentru majoritatea contribuabililor mici, a doua variantă e cea relevantă.
Ce s-a schimbat din 1 ianuarie 2026
Reforma intrată în vigoare la începutul anului a strâns semnificativ condițiile eșalonării simplificate:
- perioada maximă a rămas de 12 luni;
- plafonul pentru persoane juridice a fost limitat la 400.000 lei;
- solicitantul trebuie să fie o entitate înființată cu cel puțin 12 luni înainte de depunerea cererii;
- vechimea datoriilor nu poate depăși 12 luni anterior cererii;
- termenele de conformare s-au scurtat, ajungând la 60 de zile.
Scopul declarat: mai puține tratamente preferențiale și mai multă disciplină fiscală. Efectul practic: firmele cu datorii vechi sau mari nu mai intră pe varianta simplificată și trebuie să meargă pe cea clasică, cu garanții.
Condițiile de bază
Indiferent de tipul de eșalonare, trebuie să îndeplinești cumulativ câteva condiții:
- Să te afli în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești, dar să ai capacitatea de plată pe perioada eșalonării.
- Să ai depuse toate declarațiile fiscale la zi. Aceasta e condiția pe care cei mai mulți o ratează - nu poți cere eșalonare dacă ai declarații nedepuse.
- Să nu te afli în procedură de insolvență sau dizolvare.
- Să nu fi avut o eșalonare pierdută recent.
Cum depui cererea
Cel mai simplu, prin Spațiul Privat Virtual. Pașii:
- Te autentifici în SPV și intri la secțiunea de cereri.
- Alegi cererea de acordare a eșalonării la plată.
- Completezi datele și, la eșalonarea clasică, atașezi documentele privind garanțiile.
- Depui cererea și primești număr de înregistrare.
ANAF analizează și emite fie decizia de eșalonare, fie o respingere motivată. La varianta simplificată, răspunsul vine rapid, tocmai fiindcă nu presupune evaluarea unor garanții.
Ce se întâmplă după aprobare
Primești un grafic de eșalonare, cu rate lunare și termene exacte. Din acel moment:
- executarea silită se suspendă pentru sumele eșalonate - popririle existente se ridică;
- primești certificat de atestare fiscală în care datoriile eșalonate nu apar ca restante, ceea ce îți permite să participi la licitații sau să încasezi fonduri;
- penalitățile de întârziere pot fi amânate la plată și, la finalul eșalonării respectate corect, anulate.
Ultimul punct e cel mai valoros: o eșalonare dusă la capăt poate șterge o parte semnificativă din accesorii.
Cum pierzi eșalonarea
Eșalonarea își pierde valabilitatea dacă:
- nu plătești o rată la termen (există un mic termen de grație, dar limitat);
- nu îți achiți obligațiile curente apărute după aprobare - asta e capcana clasică: plătești ratele vechi, dar uiți TVA-ul sau contribuțiile lunii curente;
- nu depui declarațiile la timp.
Când eșalonarea se pierde, întreaga sumă rămasă devine imediat exigibilă, cu toate accesoriile reactivate, iar executarea silită repornește.
De reținut
Eșalonarea simplificată se acordă pe maximum 12 luni, fără garanții, doar pe baza cererii depuse în SPV, în limita a 400.000 lei pentru firme și doar pentru entități cu vechime de cel puțin 12 luni. Condiția eliminatorie e să ai toate declarațiile depuse. Odată aprobată, executarea silită se suspendă, iar penalitățile pot fi anulate la final. Dar dacă întârzii o rată sau uiți o obligație curentă, pierzi tot.
