Moare un părinte, iar familia amână mersul la notar. „Nu ne certăm noi pentru casă”, „ne ocupăm la anul”, „oricum locuim tot noi acolo”. Trec doi ani, apoi cinci, iar când cineva vrea să vândă apartamentul descoperă că nu poate: casa e încă pe numele omului decedat. Iată, pe pași, cum se dezbate o succesiune, cât costă și care sunt cele două termene pe care nu ai voie să le confunzi.
Ce înseamnă, de fapt, „succesiune”
La moartea unei persoane, bunurile ei nu trec automat pe numele copiilor sau al soțului. Legea îi consideră moștenitori, dar pe hârtie nimic nu se schimbă: în cartea funciară, la Finanțe și la bancă, proprietarul rămâne cel decedat.
Actul care schimbă asta se numește certificat de moștenitor și se obține de la un notar public, printr-o procedură numită dezbaterea succesiunii. Fără el nu poți vinde, nu poți dona, nu poți ipoteca și, în multe cazuri, nu poți nici măcar retrage banii din contul defunctului.
Cele două termene. Nu le confunda
Aici se face cea mai costisitoare greșeală, pentru că oamenii aud „ai doi ani” și se liniștesc. Sunt, în realitate, două termene diferite, cu efecte diferite.
1. Un an - termenul de opțiune succesorală
Articolul 1103 din Codul civil îți dă un an de la data decesului ca să spui dacă accepți sau renunți la moștenire. E un termen de decădere: dacă îl lași să treacă fără să faci nimic, pierzi dreptul de a fi moștenitor.
Vestea bună e că acceptarea nu trebuie neapărat declarată la notar. Ea poate fi și tacită: dacă ai plătit impozitul pe casă, ai achitat facturile la utilități, ai făcut reparații sau pur și simplu ai locuit acolo ca proprietar, te-ai comportat ca un moștenitor care acceptă. Notarul va constata asta la dezbatere.
Totuși, „probabil se consideră că am acceptat tacit” e o poziție mult mai slabă decât un act semnat. Dacă e cea mai mică urmă de neînțelegere în familie, mergi la notar în primul an și dă o declarație de acceptare.
2. Doi ani - termenul fiscal
Al doilea termen n-are legătură cu dreptul tău de moștenitor, ci doar cu banii. Dacă finalizezi succesiunea - adică notarul eliberează certificatul de moștenitor - în primii 2 ani de la deces, nu plătești niciun impozit.
Peste 2 ani apare un impozit de 1%, calculat exclusiv la valoarea bunurilor imobile din masa succesorală. La un apartament evaluat la 300.000 de lei, asta înseamnă 3.000 de lei plătiți degeaba, doar pentru că nimeni nu s-a dus la notar la timp.
De reținut: termenul de 2 ani nu se calculează până când începi procedura, ci până când ea se termină. Dacă te prezinți la notar cu două săptămâni înainte de expirare și lipsește un act, impozitul se datorează.
Cine moștenește, în ce ordine
Dacă nu există testament, legea împarte moștenirea pe clase, iar o clasă mai apropiată le exclude pe cele următoare:
- Clasa I: copiii și, prin reprezentare, nepoții;
- Clasa a II-a: părinții defunctului, frații și surorile;
- Clasa a III-a: bunicii și ceilalți ascendenți;
- Clasa a IV-a: unchii, mătușile, verii primari.
Soțul supraviețuitor nu face parte din nicio clasă, dar vine la moștenire alături de oricare dintre ele. Cota lui depinde de cine sunt ceilalți moștenitori: 1/4 dacă vine alături de copii, 1/3 alături de clasa a II-a, 1/2 alături de clasa a III-a sau a IV-a și moștenirea întreagă dacă nu există nicio rudă din cele patru clase.
Exemplu simplu: un bărbat decedat lasă soție și doi copii. Soția ia 1/4, iar restul de 3/4 se împarte egal între cei doi copii - adică 3/8 fiecare.
Actele de care ai nevoie
Lista variază de la un dosar la altul, dar baza e aceeași:
- certificatul de deces, în original;
- actele de identitate ale tuturor moștenitorilor;
- actele care dovedesc rudenia: certificate de naștere, certificat de căsătorie, eventual sentința de divorț;
- actele de proprietate pentru fiecare bun: contract de vânzare, titlu de proprietate, contract de construire, certificat de moștenitor anterior;
- extrasul de carte funciară pentru autentificare - îl cere notarul, nu îl aduci tu;
- certificatul fiscal de la Direcția de Taxe și Impozite a primăriei, care arată ce bunuri figurau pe numele defunctului și dacă are datorii;
- testamentul, dacă există;
- doi martori care nu sunt rude cu defunctul și nu au interes în cauză.
Sună mult, dar cele mai multe se obțin în câteva zile. Sună la biroul notarial înainte de programare și cere lista exactă pentru cazul tău - economisești un drum sau două.
La ce notar mergi
Nu la oricare. Competența îi revine unui notar din circumscripția judecătoriei în raza căreia defunctul a avut ultimul domiciliu. Dacă bunicul a locuit în Brașov, succesiunea se dezbate la un notar din Brașov, chiar dacă toți moștenitorii stau în București.
În interiorul acelei zone poți alege liber. Regula „primul sesizat” se aplică: dosarul rămâne la notarul la care s-a înregistrat cererea prima dată.
Cât costă
Onorariul notarial nu se negociază după bunul plac - are un minim stabilit prin Ordinul ministrului justiției nr. 177/C/2024, calculat pe tranșe descrescătoare din valoarea masei succesorale. Pentru valori mari, formula uzuală este 1.205 lei plus 0,85% din ce depășește 65.001 lei.
Un exemplu numeric
Un apartament evaluat la 300.000 de lei:
- onorariu: 1.205 + 0,85% × 235.000 = 1.205 + 1.997 ≈ 3.200 lei
- TVA 21%: ≈ 670 lei
- taxă de dosar succesoral și arhivare: ≈ 70 lei
- taxă de intabulare ANCPI, 0,15% din valoare: 450 lei
- Total: aproximativ 4.400 de lei
Dacă aceeași succesiune se dezbate la doi ani și o zi de la deces, se adaugă impozitul de 1% - încă 3.000 de lei. Cost final: circa 7.400 de lei, pentru exact același act.
Atenție la un detaliu care schimbă tot calculul: valoarea nu e prețul de pe piață, ci cea din grila notarială, un ghid orientativ actualizat anual. Poate fi sensibil mai mică decât cât ai lua pe apartament la vânzare.
Cât durează
Dacă toți moștenitorii sunt de acord și actele sunt complete, procedura se poate încheia în 2-4 săptămâni, uneori mai repede. Cea mai mare parte din timp se duce pe obținerea certificatului fiscal și pe verificările notarului în registrele naționale.
Dacă un moștenitor nu se prezintă, contestă cotele sau apare un testament disputat, dosarul se suspendă și merge în instanță. Acolo socoteala se schimbă complet: de la câteva luni la câțiva ani, cu onorarii de avocat pe deasupra.
Greșeli care costă bani
- Amânarea peste 2 ani. 1% din valoarea imobilelor, aruncat pe fereastră. E cea mai frecventă și cea mai evitabilă pierdere.
- „Facem succesiunea când vindem casa.” Nu poți vinde ce nu e pe numele tău. Cumpărătorul pleacă, iar tu rămâi cu procedura de făcut oricum.
- Săritul peste o generație. Dacă bunicul a murit în 1998 și nu s-a făcut succesiunea, iar acum moare și tatăl, ai două dosare de dezbătut, nu unul. Costul se dublează.
- Renunțarea „ca să iasă mai ieftin”. Renunțarea la moștenire este definitivă și irevocabilă. Nu te mai poți răzgândi peste doi ani, când relațiile din familie s-au schimbat.
- Uitarea conturilor bancare. Băncile nu anunță pe nimeni. Dacă nu treci contul în masa succesorală, banii rămân blocați acolo pe termen nelimitat.
- Ignorarea datoriilor. Moștenirea se preia cu tot cu pasiv. Dacă defunctul avea credite mari, verifică valorile înainte de a accepta - există și opțiunea renunțării.
De reținut
Ai un an ca să accepți moștenirea și doi ani ca să o dezbați fără impozit. Dezbaterea se face la un notar din zona ultimului domiciliu al defunctului, durează în mod normal 2-4 săptămâni și costă, pentru un apartament obișnuit, în jur de 4.000-4.500 de lei cu tot cu intabulare. Peste termenul de doi ani, se adaugă 1% din valoarea imobilelor. Nu e o formalitate care poate aștepta: e singurul act care te face, pe hârtie, proprietar.
